Ioan 5: 19

„Isus a luat din nou cuvantul si le-a zis: ‘Adevarat, adevarat va spun, ca, Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu afce decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal, face si Fiul intocmai”

 

Tot ce face Tata, face si Fiul intocmai. In fata urii evreilor care-L ascultau, Domnul Isus ia din nou cuvantul pentru a intari ceea ce a spus si pana la acel moment – ca este Fiul lui Dumnezeu cu adevarat. Un mesaj prea greu de suportat pentru cei care se credeau mai presus de toti oamenii, pentru cei care nu traiau insa in adevar.

Mesajul Domnului Isus este cu privire la unitatea dintre Tatal si Fiul. Orice face Tatal face si Fiul intocmai. Iar aceasta este posibil doar daca exista o astfel de unitate incat partasia dintre Tatal si Fiul este deplina. Cu adevarat, Domnul argumenteaza mai departe: „Caci Tatal iubeste pe Fiul, si-I arata tot ce face…”

Ce face Tatal face si Fiul. Iar aceasta se intampla intocmai. Este vorba aici nu despre o copie, ci despre o lucrare. Cand Cristos spunea ca Fiul vede ce face Tatal si apoi face intocmai nu se referea ca la o copie xerox. Este vorba aici de valoare si ordine. Intai, Tatal face. Iar apoi, face si Fiul. Faptul ca Fiul face intocmai, ne arata deslusit, clar ca nu Tatal face, ci Fiul face. Deci, insemneaza ca Fiul are capacitatea sa faca intocmai ca Tatal. De unde si folosirea de catre Domnul Isus a exprimarii tata-fiu. Cine poate sa faca intocmai ca tatal, decat fiul…

Cristos, cu adevarat, este Dumnezeu, facand intocmai ca Tatal tot ceea ce Tatal face. El este Fiul pentru ca a venit in lume. Evrei ne explica faptul ca Cristos a fost numit Fiu atunci cand a fost adus in lume. Desigur, voi prezenta in amanunt si cartea Evrei, in ceea ce discuta ea despre Domnul Isus si natura Sa divina.

Deocamdata, am mai adaugat inca o dovada – Fiul face intocmai ce vede pe Tatal facand, avand, asadar, toate puterile, capacitatile, esenta lui Dumnezeu. Nu e vorba aici de a face o floare. Nici de a face un semn. E vorba de implicatii. E vorba de lucruri mai mari si de faptul ca Dumnezeu le face. Cineva poate copia ceea ce face un altul, dar nu inseamna ca a pus acelasi suflet, aceeasi pasiune, acelasi talent etc. Cand Cristos se refera la ceea ce face Fiul si spune „intocmai” se refera la faceri identice cu ale Tatalui in sensul deplin. Cine ar putea sa faca ce face Tatal, care este Dumnezeu, decat Fiul, care este Dumnezeu?!

Sa nu trecem usor nici peste afirmatia ca „Tatal iubeste pe Fiul…” Este implicarea Tatalui in a arata Fiului tot ceea ce El face, intr-o dragoste desavarsita de Dumnezeu. Cand Fiul face tot ce face Tatal, Fiul vede ceea ce face Tatal intr-o dragoste deplina. Aici este vorba de o relatie sfanta, deplina, intreaga. Fiul nu il copiaza pe Tatal, ci Tatal, in iubire, ii arata Fiului tot ceea ce face.